Cerul

  Cerul...un infinit care ascunde atatea lucuri fascinante, care are o frumusete nemaiintalnita. 
  Cerul care este martorul atator iubiri...atator soapte si vorbe de dragoste. Pe o pajiste verde, inconjurati de multe flori multicolore stau 2 indragostiti si privesc norii.
   -Acela are forma de iepure!
   -Ba mie mi se pare ca e o cizma.
   -Iar acela...
   -Are forma de inima!
   -Da!
  Din cand in cand baiatul o imbratiseaza si ii "fura" cateva saruturi. Dragostea lor este atat de mare incat ei sunt siguri ca nimeni si nimic nu ii pot desparti.
   -Vai! Cat e ceasul! Trebuie sa fug! Te iubesc!
   -Pa iubit-o! Si eu te iubesc mult de tot!
   In fiecare zi cei 2 se itnalneau acolo, sus in camp pe pajiste, sub cerul care le este martor iubirii lor pure. In fiecare zi el ii citea cate o poezie scrisa de el special pentru ea, iar ea ii canta cantece de dragoste. Iubirea lor era atat de mare!
   Trec cateva zile...baiatul o astepta acolo mereu insa ea nu mai aparea...El era din ce in ce mai nelinistit...nu stia ce se intampla cu ea, asa ca s-a hotarat sa se duca la ea acasa.
   -E cineva?
   -Baiete...Acum cateva zile Dana si-a luat fata si au pelcat...(zise un vecin)
   -Unde?
   -Nu stiu...nu au spus nimic...doar ca fata plangea...nici mama ei nu era mai vioaie...
   -Pfff...multumesc mult, domnule!
   -Nu ai pentru ce, tinere.
  Si iarasi au trecut zile dupa zile, baiatul o astepta in speranta ca va reveni dar in zadar. Nu mai avea acelasi farmec sa stea acolo si sa priveasca norii fara ea...era ca si cand o parte din el lipsea.Simtea ca ceva nu este in regula si in fiecare zi se ducea in sat si se interesa de cele 2.
  Intr-o zi baiatul a mers la Biserica sa se roage...acolo l-a intalnit pe preot.
   -Ce s-a intamplat baiatule?(intreba preotul bland)
   -Nu mai stiu ce sa mai fac...unde sa le mai caut! (spuse el suspinand)
   -Pe cine?
   -Pe Dana si pe fiica ei.
   -Ce conincidenta ca-mi vorbesti de ele! Acum 2 saptamani au fost pe aici sa-si ia ramas bun...se pare ca fata nu se simtea deloc bine si au hotarat sa o duca la spital in oras.
   Fara sa stea sa asculte mai mult si fara sa spuna nimic, baiatul a fugit din Biserica si s-a urcat in primul tren catre oras. Era disperat, nu stia ce i s-a putut intampla iubitei lui. 
   Ajuns in marele si zgomotosul oras baiatul se simtea al nimanui, pierdut.Nu stia unde sa mearga...de unde sa inceapa cautarile...insa s-a mobilizat si s-a hotarat sa caute mai intai la spitalul judetean. Acolo a avut parte de o mare surpriza. Ea era internata acolo si s-a dus sa o vada...mama ei astepta pe holul cel mare plangand.
   -Ce s-a intamplat, doamna?
   -Fata mea...(spuse ea plangand in hohote)
   -Ce s-a intamplat cu ea?
   -Are cancer!
  Parca i-ar fi cazut o nicovala de 1000 de tone in cap baiatului cand a auzit aceasta veste...nu putea sa creada ce aude!
   -Dar...cum?
   -Acum 2 saptamani s-a simtit foarte rau...si m-am gandit sa o duc la un consult...aici am aflat blestemata veste!
   -Nu pot sa cred! Dar..se va face bine?
   -E in faza a 2-a a bolii...medicii nu ii dau prea multe sanse insa acestea exista.
  Cerul s-a prabusit pe el...cerul care le era aliatul si martorul iubirii lor! Cum se putea una ca asta? Dintr-o data el simtea ca "Nu vor putea fi despariti vreodata" era o minciuna.
  Zilele treceau iar fata nu-si mai revenea...baiatul in tot acest timp statea langa ea si ii consola mama. Intr-o zi aceasta se trezi su ii vorbi:
   -Iubitul meu...Cat de mult te iubesc eu pe tine!
   -Si eu te iubesc enorm! te rog...pentru iubirea noastra...fa-te bine! Vreau sa merg cu tine in fata Altarului sanatoasa, intr-o rochie de mireasa.
   -Oh...iubitul meu...Si eu mi-as dori asta enorm dar...nu stiu daca ma voi face bine!
   -Trebuie sa te faci bine!
   -Tie iti promit ca voi face tot ce-m ista in putinta ca sa imi revin!
  Trec zilele...fata facea chimioterapie si tot ce trebuia pentru ca sa-si revina. Intr-o zi cand se simtea mai bine ea a cerut sa fie externata si sa fie dusa acasa...ca sa poata sta pe camp sub cer impreuna cu el. Dorinta i-a fost implinita.
   -Ce dor mi-a fost de locul asta! De cateva luni nu ne-am mai intalnit aici.
   -Te iubesc! Si vei vedea ca te vei face bine!
   Fata era totusi de nerecunoscut...inainte de toate acestea era o fata vioaie, aiurita, iar acum...era lipsita de vlaga cu un zambet fals pe fata.
   Baiatul ii promite ca totul va fi bine si o saruta din 5 in 5 secunde...i-a citit poezii...a facut totul ca ea sa se simta bine.
   Ea a trebuit sa se intoarca in oras la spital pentru tratamente si ca sa fie tinuta sub control starea ei. Dupa mai multe zile doctorii au aflat cat de mult a progresat in tot acest timp! Isi revenea! Starea ei era din ce in ce mai buna.


   Dupa un an intreg de tratamente ea castigase lupta cu cancerul! Dragostea care i-o purta lui si mamei ei au facut-o puternica, au ajutat-o sa treaca peste si sa castige! Doctorii au spus ca este un miracol dar ea stia ce este...puterea dragostei.
   Fata s-a intors acasa la el si la mama ei...Erau cu totii nespus de fericiti!
   Intr-o zi s-a intalnit ca de obicei cu el pe camp, sub cerul care era mai albastru si mai senin ca oricand. Era si normal sa fie asa deoarece era o zi foarte speciala...el a cerut-o in casatorie!
   -Vrei sa fi sotia mea? 
   -Sigur ca da! Mai intrebi?!
  Cei 2 S-au casatorit si dupa nunta au fugit pe campul lor...






  Si mai tarziu au facut un copil pe care la-u botezat Sky (Cer) si impreuna au trait foarte fericiti!