Greseala barbatilor...

"Greșeala bărbaților? Se îndrăgostesc prea târziu, când sufletul femeii a luat deja foc și se zbate între flăcări și lacrimi.
Greșeala bărbaților? Deseori trebuie să îi îmbrățișezi pentru că din orgoliu sau lipsă de timp parcă evită brațele tale. Alergi în fiecare zi cu brațele deschise și la un moment dat obosești: strângi palmele, strângi sufletul și renunți. Când întorci spatele și saluți, atunci ei te vor căuta. Când spui nu și tratezi cu indiferență, atunci ei te vor căuta.

Mă întreb de ce n-ați învățat că apreciați femeia vieții voastre, de ce vă pasă de părerea tovarășilor și considerați vorbele noastre ca simplă abureală sau pur și simplu stres, de ce nu încercați să ne surprindenți, să ne ascultați mai mult, să ne susțineți și să ne judecați mai puțin?

De ce trebuie să plec
ca tu să înțelegi că mă iubești, că într-adevăr sunt importantă și am un sens în viața ta? Eu nu ți-am spus să pleci, n-am avut nevoie să te văd plecând pentru a înțelege cât îmi ești de drag."


Text: Maria Cristiana Tudose

Suferinta...trecutului

   -Nu pot sa cred cat sufar dupa el! Este un nenorocit! 
   -Offf...ce-ar fi sa-mi povestesti tot ce s-a intamplat?
   -Ti-am mai povestit din cand in cand...esti prietena mea cea mai buna! dar acum...sa-ti povestesc totul cap-coada.
   -In regula...dar nu mai plange scumpo, ca nu merita.
   -O sa incerc. Totul a inceput acum un an...eu am intrat in clasa a 10-a iar el...abia intra in a 9-a, era boboc. Nu am simtit nici un fel de atractie catre el la inceput, mai ales ca el era iubitul unei colege si prietene de'a mea. Cu timpul cei 2 se distantau...s-au racit unul de celalalt...ea nu mai comunica cu el ca inainte...flacara dintre ei s-a stins. Eu ma imprietenisem cu el si am observat ca imi face ochi dulci. Trebuie sa recunosc ca la un moment dat si eu am inceput sa simt ceva pentru el dar nu eram sigura ce fel de sentiment era...de prietenie sau iubire...eram confuza. El ma suna si vorbeam ore in sir iar la un moment dat, mi-a spus ca simte ceva special pentru mine...eu banuiam ca va spune asta mai devreme sau mai tarziu dar...nu atat de curand! el inca era iubitul prietenei mele! A 2-a zi la scoala am intrat in clasa...ea se uita ciudat la mine...am intrebat-o ce e si ea mi-a rapsuns: "Stiu totul...el mi-a spus ca te place pe tine". Era sa cad din picioare cand am auzit asta...
   -Cei doi mai erau impreuna?
   -Da...si au mai fost cateva zile dupa ce i-a spus ca ma place. Dupa ce s-au despartit intre noi nu se schimbase nimic...eram inca prieteni si vorbeam non-stop la telefon. Imi marturisea ca ma iubeste, ca ar face orice ca sa fie cu mine. Nu stiam ce sa fac si ce sa zic...Iar intr-o zi am iesit cu el la plimbare. Am stat asa mult si am vorbit ca se inserase iar noi nu am observat. In seara aceia el m-a sarutat...nu m-am impotrivit deloc...ba chiar am simtit ceva fluturasi in stomac...ceva ce nu mai simteam de mult...
   -Si totusi...ai acceptat sa fii iubita altuia....
   -Da...eram foarte confuza...iar un coleg de-al meu de clasa mi-a zis ca vrea sa fiu iubita lui. Am acceptat deoarece ma simteam oarecum atrasa de el. Cand EL a aflat ca sunt cu altul, i-a adus flori si a implorat-o pe prietena mea sa fie inapoi iubita lui. Eu am fost socata de ceea ce vad...parca zicea ca nu mai simte nimic pentru ea si ca e indragostit de mine. In acea dupa-amiaza m-a sunat si mi-a spus ca a fost indurerat cand a vazut ca eu l-am ales pe altul in locul lui. Mi-a spus ca nu a mai suferit asa niciodata din cauza unei fete. Oricum relatia mea cu colegul de clasa nu a durat mult timp...iar EL m-a primit cu bratele deschise in "universul lui". M-a asteptat atat de mult si a indurat  atatea asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa accept sa fiu iubita lui. Eram convinsa ca ma iubeste cu adevarat dupa cate a facut pentru mine! si au de asta aveam nevoie...sa fiu iubita, nu tradata ca in alte dati, sa nu mai sufar, sa vad partea fericita a vietii. A fost foarte fericit cand am acceptat sa fiu iubita lui; in primele saptamani totul a fost asa de frumos, eram indragostita pana peste cap de el desi nu credeam ca as putea fi. Dupaia insa...totul s-a schimbat...nu mai era ca inainte...era mai mereu plecat, nu mai vorbeam asa de des la telefon, ne-am racit unul de celalalt, desi eu inca il iubeam.
   -Baietii astia...sunt atat de ciudati...dupa cat a sperat si s-a tinut dupa tine ca sa fiti impreuna...acum se comporta asa?!
   -Stiu! si eu m-am mirat foarte tare. Dar stai sa vezi! Intr-o zi ma suna...era trist...l-am intrebat ce are, mi-a spus: "Nu stiu cum sa-ti spun..."; cand am auzit asta am stiut la ce sa ma astept. Mi-a spus ca nu mai simte ceea ce simtea pentru mine si ca ar fi bine sa ramanem doar prieteni. In gandul meu ziceam "Cum naiba sa ramanem prieteni? Mi-ai frant inima!!!" dar...i-am zis un simplu "Ok". 
   -Offf...gandeste ca macar ai prieteni care-ti sunt aproape.
   -Stiu asta si sunt recunoscatoare, dar ma doare faptul ca s-a terminat asa. Eu nu vroiam sa mai sufar din dragoste. Mereu patesc acelasi lucru, cand ma indragostesc si eu, cineva imi calca inima in picioare.
   -Hai sa iesim la o plimbare, ce zici?
   -In regula...
   Cele doua fete au iesit la o plimbare si s-au intalnit cu EL. Ea a inceput sa planga cand l-a vazut, el si-a vazut de drumul lui.
   -Nu mai plange. Mai sunt multi baieti pe lumea asta!
   -Da...multi care sa ma faca sa mai sufar! Vreau sa mor!
   -Nu spune asta...
   Prietena ei o ia in brate si incearca cum poate ea mai bine sa o consoleze. Un baiat se apropie de ele:
   -Ce-ai patit? De ce plangi?
   -Nu conteaza...(spuse ea fara sa se uite la el)
   -Cum pot acesti doi ochisori frumosi sa planga?
   Ea se intoarce catre el sa vada cine e...Era un baiat atat de dragut! a ramas nemiscata, fara sa stie ce sa spuna.
   -Haideti la un suc, fac cinste.
   -Eu nu pot...am niste treaba acasa...duceti-va doar voi doi. E ok?
   -Da...
   -Am plecat. Distractie placuta!
   
   -Te cunosc de undeva?
   -Este foarte probabil...mergem la aceiasi scoala, numai ca eu sunt cu un an mai mare.
   -Ce ziceai de suc?
   -Daca vrei sa vi cu mine sa bem un suc si sa-mi spui de ce niste ochisori asa de frumosi varsa lacrimi.
   -E o poveste care din acest moment apartine trecutului...
  
  Iar cei 2 nu s-au oprit la o singura intalnire...au mai avut multe altele, iar fata cea trista, cu nenoroc in dragoste, acum zambea si s-a dovedit a fi o fata foarte norocoasa deoarece si-a intalnit dragostea vietii ei.

Cerul

  Cerul...un infinit care ascunde atatea lucuri fascinante, care are o frumusete nemaiintalnita. 
  Cerul care este martorul atator iubiri...atator soapte si vorbe de dragoste. Pe o pajiste verde, inconjurati de multe flori multicolore stau 2 indragostiti si privesc norii.
   -Acela are forma de iepure!
   -Ba mie mi se pare ca e o cizma.
   -Iar acela...
   -Are forma de inima!
   -Da!
  Din cand in cand baiatul o imbratiseaza si ii "fura" cateva saruturi. Dragostea lor este atat de mare incat ei sunt siguri ca nimeni si nimic nu ii pot desparti.
   -Vai! Cat e ceasul! Trebuie sa fug! Te iubesc!
   -Pa iubit-o! Si eu te iubesc mult de tot!
   In fiecare zi cei 2 se itnalneau acolo, sus in camp pe pajiste, sub cerul care le este martor iubirii lor pure. In fiecare zi el ii citea cate o poezie scrisa de el special pentru ea, iar ea ii canta cantece de dragoste. Iubirea lor era atat de mare!
   Trec cateva zile...baiatul o astepta acolo mereu insa ea nu mai aparea...El era din ce in ce mai nelinistit...nu stia ce se intampla cu ea, asa ca s-a hotarat sa se duca la ea acasa.
   -E cineva?
   -Baiete...Acum cateva zile Dana si-a luat fata si au pelcat...(zise un vecin)
   -Unde?
   -Nu stiu...nu au spus nimic...doar ca fata plangea...nici mama ei nu era mai vioaie...
   -Pfff...multumesc mult, domnule!
   -Nu ai pentru ce, tinere.
  Si iarasi au trecut zile dupa zile, baiatul o astepta in speranta ca va reveni dar in zadar. Nu mai avea acelasi farmec sa stea acolo si sa priveasca norii fara ea...era ca si cand o parte din el lipsea.Simtea ca ceva nu este in regula si in fiecare zi se ducea in sat si se interesa de cele 2.
  Intr-o zi baiatul a mers la Biserica sa se roage...acolo l-a intalnit pe preot.
   -Ce s-a intamplat baiatule?(intreba preotul bland)
   -Nu mai stiu ce sa mai fac...unde sa le mai caut! (spuse el suspinand)
   -Pe cine?
   -Pe Dana si pe fiica ei.
   -Ce conincidenta ca-mi vorbesti de ele! Acum 2 saptamani au fost pe aici sa-si ia ramas bun...se pare ca fata nu se simtea deloc bine si au hotarat sa o duca la spital in oras.
   Fara sa stea sa asculte mai mult si fara sa spuna nimic, baiatul a fugit din Biserica si s-a urcat in primul tren catre oras. Era disperat, nu stia ce i s-a putut intampla iubitei lui. 
   Ajuns in marele si zgomotosul oras baiatul se simtea al nimanui, pierdut.Nu stia unde sa mearga...de unde sa inceapa cautarile...insa s-a mobilizat si s-a hotarat sa caute mai intai la spitalul judetean. Acolo a avut parte de o mare surpriza. Ea era internata acolo si s-a dus sa o vada...mama ei astepta pe holul cel mare plangand.
   -Ce s-a intamplat, doamna?
   -Fata mea...(spuse ea plangand in hohote)
   -Ce s-a intamplat cu ea?
   -Are cancer!
  Parca i-ar fi cazut o nicovala de 1000 de tone in cap baiatului cand a auzit aceasta veste...nu putea sa creada ce aude!
   -Dar...cum?
   -Acum 2 saptamani s-a simtit foarte rau...si m-am gandit sa o duc la un consult...aici am aflat blestemata veste!
   -Nu pot sa cred! Dar..se va face bine?
   -E in faza a 2-a a bolii...medicii nu ii dau prea multe sanse insa acestea exista.
  Cerul s-a prabusit pe el...cerul care le era aliatul si martorul iubirii lor! Cum se putea una ca asta? Dintr-o data el simtea ca "Nu vor putea fi despariti vreodata" era o minciuna.
  Zilele treceau iar fata nu-si mai revenea...baiatul in tot acest timp statea langa ea si ii consola mama. Intr-o zi aceasta se trezi su ii vorbi:
   -Iubitul meu...Cat de mult te iubesc eu pe tine!
   -Si eu te iubesc enorm! te rog...pentru iubirea noastra...fa-te bine! Vreau sa merg cu tine in fata Altarului sanatoasa, intr-o rochie de mireasa.
   -Oh...iubitul meu...Si eu mi-as dori asta enorm dar...nu stiu daca ma voi face bine!
   -Trebuie sa te faci bine!
   -Tie iti promit ca voi face tot ce-m ista in putinta ca sa imi revin!
  Trec zilele...fata facea chimioterapie si tot ce trebuia pentru ca sa-si revina. Intr-o zi cand se simtea mai bine ea a cerut sa fie externata si sa fie dusa acasa...ca sa poata sta pe camp sub cer impreuna cu el. Dorinta i-a fost implinita.
   -Ce dor mi-a fost de locul asta! De cateva luni nu ne-am mai intalnit aici.
   -Te iubesc! Si vei vedea ca te vei face bine!
   Fata era totusi de nerecunoscut...inainte de toate acestea era o fata vioaie, aiurita, iar acum...era lipsita de vlaga cu un zambet fals pe fata.
   Baiatul ii promite ca totul va fi bine si o saruta din 5 in 5 secunde...i-a citit poezii...a facut totul ca ea sa se simta bine.
   Ea a trebuit sa se intoarca in oras la spital pentru tratamente si ca sa fie tinuta sub control starea ei. Dupa mai multe zile doctorii au aflat cat de mult a progresat in tot acest timp! Isi revenea! Starea ei era din ce in ce mai buna.


   Dupa un an intreg de tratamente ea castigase lupta cu cancerul! Dragostea care i-o purta lui si mamei ei au facut-o puternica, au ajutat-o sa treaca peste si sa castige! Doctorii au spus ca este un miracol dar ea stia ce este...puterea dragostei.
   Fata s-a intors acasa la el si la mama ei...Erau cu totii nespus de fericiti!
   Intr-o zi s-a intalnit ca de obicei cu el pe camp, sub cerul care era mai albastru si mai senin ca oricand. Era si normal sa fie asa deoarece era o zi foarte speciala...el a cerut-o in casatorie!
   -Vrei sa fi sotia mea? 
   -Sigur ca da! Mai intrebi?!
  Cei 2 S-au casatorit si dupa nunta au fugit pe campul lor...






  Si mai tarziu au facut un copil pe care la-u botezat Sky (Cer) si impreuna au trait foarte fericiti!

O zi ghinio...norocoasa!

   Mihaela o vede pe prietena ei cum intra inauntru cu hainele ude si murdare dar cu un zambet larg care ii lumina fata:
   -Ce-ai patit???!
   -Am avut o zi ghinionista...
   -Si zambesti...pentru ca ai avut o zi ghinionista?
   -Trebuie sa-ti povestesc!! n-o sa-ti vina sa crezi!
   -Spune ca m-ai facut curioasa!
   -Azi-dimineata ceasul a ramas fara baterie si m-am trezit mai tarziu decat trebuia...am sarit repede din pat si am inceput sa ma spal pe dinti si sa ma imbrac cu ce-mi iese in cale...apoi mi-am prins repede parul intr-un coc simplu si am fugit afara din casa...am urcat in lift si mi-am dat seama ca nu am incuiat usa. Cand am iesit din lift, paltonul mi s-a prins intre usi si deabea l-am scos de acolo.
   -Ai inceput ziua minunat! 
   -Da. Si sa vezi...Seara trecuta mi-am dus masina la reparat pt ca mi se stricase stergatoarele de parbriz...si cum afara ninge era neaparat sa mi le repar deci trebuia sa iau un taxi. Cand am iesit din scara blocului ultimul taxi din parcare l-a luat o femeie...eram deja cu 10 minute in intarziere! Disperata, am alergat dupa autobuz insa fara speranta asa ca am mers pe jos...de fapt am alergat. La semafor am dat de culoarea rosie...mi-am spus "Asta'i culmea ghinionistului!!!" si de parca nu ar fi fost deajuns a trecut o masina si m-a stropit din cap pana in picioare!
   -Si atunci tu ai inceput sa alergi dupa masina si sa arunci cu zapada dupa ea?
   -Nuu...ar fi fost prea simplu...am fost distrusa...aveam 15 minute intarziere si aratam ca un boschetar...atunci un tip a oprit o masina chiar in fata mea si mi-a zis sa urc.
   -Doar n-ai urcat in masina cu un necunoscut, nu?!
   -I-am recunoscut vocea desi pe moment nu stiam cine e...
   -Cine era?
   -Am urcat in masina si m-a intrebat: "Ce-ai patit?" i-am zis fara sa ma uit la el "O zi proasta...". Mi-am intors capul spre el si surpriza! era EL! Mi-a zambit iar eu...m-am blocat.Nu stiam ce sa fac...ce sa zic...eram socata pur si simplu!
   -Woww.De cand nu l-ai mai vazut? De 2 ani?
   -Cam asa...si am fost super surprinsa.
   -Si mai departe?
   -M-a facut sa-i povestesc ziua mea minunata si m-a dus la servici.
   -Atat?
   -Eeee...si m-a invitat la o cafea dupa ce plec de la servici.
  Dupa ce s-a terminat programul:
   -Fugi la intalnire ca inchid eu!
   -Nu ma grabesc...stau sa te ajut.
   -Dar EL te asteapta afara!
   -Ce???!!
   -Fugi ca sa nu astepte mai mult!
   -Ok. Mersi mult. Esti sigura ca te descurci aici?
   -Bineinteles. Du-te!
  Ea pleaca repede si il vede...inima ii batea foare tare. El i-a zambit si i-a deschis usa ca sa urce:
   -Vad ca te-ai uscat.
   -Da...aveam niste haine in dulapul de la servici. Pentru orice eventualitate.
   -Unde vrei sa mergem?
   -Unde vrei tu.
   -Nu te-am mai vazut de mult...mi-ai lipsit...
   -Si tu mi-ai lipsit mie.
   S-a lasat tacerea pentru un scurt timp (masina era nepornita) si se priveau dulce unul pe celalalt. In ochii lor se citea dragostea care si-o purtau. Fara sa mai sptea pe ganduri EL ii "fura" un sarut. Ea avea o mie de fluturi in stomac care se zbateau iar inima parca vroia sa-i iasa din piept...nu mai simtise asa ceva niciodata...
   -Vrei sa vi la mine? Iti fac eu o cafea.
   -In regula.
   Ajunsi la El, o serveste cu o cafea neagra care in mijloc avea o inimioara facuta din frisca.
   -Ti-ai amintit! E cafeaua mea favorita!
   -Cum as putea uita ceva ce are legatura cu tine?
  EA l-a luat in brate, s-au sarutat si au stat asa mai mult timp. Deja afara se intunecase.
   -Trebuie sa plec.
   -Esti sigura?
   -Da...maine trebuie sa merg la servici...

   -Dar...Asta vrei tu? Sa pleci?
  EA s-a uitat pierduta in ochii lui si a spus cu multa gingasie: 
   -Nu...




  Cine ar fi crezut ca cea mai oribila si ghinionista zi te va duce in bratele marii tale iubiri? Poate destinul?

Podul parasit

   De mult, un baiat era indragostit nebuneste de o fata...ar fi facut orice pentru ca ea sa vada macar o secunda cata dragoste ii poarta insa inzadar. Desi era o fata buna, era "oarba", nu vedea cat de mult o iubeste acest baiat care aproape ca si-ar fi dat si viata pentru ea. In schimb, es isi cauta "marea dragoste", cum o cauta si celelalte fete, si nu o putea gasi...deseori plangea si se intreba de ce nu putea intalni pe cineva care sa o iubesca cu adevarat, fara sa observe ca de fapt acea persoana era langa ea mereu. Desi tinea mult la el si acest sentiment era egal cu iubirea, ea credea ca este pur si simplu sentimentul de prietenie caci cei 2 erau prieteni buni...se cunosteau de cand erau mici si se intalneau in fiecare zi pe un pod unde incepeau sa se joace. Anii au trecut iar el a plecat intr-un alt oras pentru a nu mai suferi ( o avea aproape de el si nu ii putea spune ce simte, asta il ranea ), podul ramase parasit deoarece nimeni nu stia sau nu-i pasa de el...numai ei il stiau...
   Dupa 20 de ani EL a primit o scrisoare de la EA. Cand a vazut, inima a inceput sa-i bata puternic ca si cand ar fi fost inca un adolescent. Cu emotii a deschis scrisoarea inchipuindu-si 1000 de lucruri care ar putea fi scrise in ea "Oare si-a dat in sfarsit seama de dragostea pe care i-o port?"...si multe alte intrebari si le punea in gand. Cand a deschis scrisoarea, parca 1000 de pumnaluri l-au lovit in inima..."Vrem sa te invitam la nunta noastra" acesta a fost primul rand pe care l-a citit dupa care scrisoarea pur si simplu i-a cazut din mana...Nu s-a mai aplecat sa o ridice ci si-a luat geaca pe el (afara era iarna) si a fugit intr-un suflet la podul cu amintiri.
   Locul, peisajul...era mai frumos ca niciodata, insa tristetea din sufletul lui nu s-a lasat impresionata de imaginea acestui loc...amintirile i-au napadit gandul...toate momentele frumoase pe care le-au trait impreuna...toata rabdrarea lui in speranta ca intr-o buna zi vor fi impreuna a fost in zadar...atunci o lacrima i s-a rostogolit pe fata.
   - Buna :)...Ce faci aici? intreaba o voce calda
   Vocea a recunoscut-o instantaneu...era...EA! Nu ii venea sa creada si si-a intors usor capu spre ea. Nu se inselase...chiar era EA!! era mai frumoasa ca oricand...insa pe fata ei se citea o nota de tristete...el s-a ridicat in picioare si s-a indreptat spre ea, fiindu-i frica sa nu fie un miraj ceea ce vede.
   -Chiar tu esti??
   -Da...sunt eu...nu ma recunosti?
   -Pai...nu ne-am mai vazut de mult timp...esti mai frumoasa ca niciodata!
   -Eu...nici nu stiu ce sa mai spun...sunt socata sa te intalnesc aici dupa atatia ani! Unde ai fost? de ce ai plecat? Ai idee cat de mult mi-ai lipsit?
   -Ti-am lipsit? De ce am plecat? Am plecat pt ca nu suportam sa te am atat de aproape si...
   -De ce? Eram prieteni...nu ma suportai? Nu inteleg...
   -Eu te iubeam! La nebunie, de cand eram mici! dar tu...tu nu observai asta si ma durea sa te am atat de aproape...
   -Iarta-ma...am fost o oarba...nu mi-am dat seama cat de mult ma iubesti...nici ca eu te iubesc nu mi-am dat seama...
   -Tu, tu...ma iubeai?
   -Da, dar am crezut ca asta inseamna sentimentul de prietenie. Am fost o proasta! Dupa ce ai plecat am realizat cat de mult te iubesc...veneam in fiecare zi aici in speranta ca vei aparea. Am vrut chiar sa ma sinucid! Sa sar de pe acest pod dar...mi-am dat seama ca nici asa nu te voi aduce inapoi...ca nu te voi vedea daca fac acest lucru.
  -Atunci de ce te casatoresti cu altu?
  -Pentru ca...eu credeam ca nu te vei mai intoarce niciodata...
  -Eu te-am asteptat in toti acesti ani!

  -Si iata ca ne-am intalnit...acum...
  Fata a inceput sa planga iar el a luat-o in brate, i-a sters lacrima si a sarutat-o. Incepuse sa ninga. Dar cei 2 nu au realizat asta pana dupa ceva timp...
   -Ninge! mai sti?
   -Da! prima oara cand am venit aici cu tine ningea.
   -Este un semn! 
   -Un semn?
   -Da! Asta inseamna ca suntem sortiti unul celuilalt...
   -Dar...nunta ta?
   -Sa-ti spun ceva...eu si cu el ne casatorim deoarece amandoi avem cam aceiasi poveste si ne-am gasit ca refugiu unul pe celalalt. Sunt sigura ca imediat ce-am sa-i povestesc ma va intelege si ma va sustine! 
   -Sa mai stam putin...este un loc atat de frumos...cu atatea amintiri...

 Acestea fiind spuse...va imaginati ca nunta s-a anulat iar cei 2...probabil ca s-au casatorit si au trait fericiti.

Oare???

De ce oare nu pretuim ceea ce avem
Si dupa ce il pierdem...ne dam seama
De importanta lui?


Oare de ce ii judecam pe altii
Si nu ne pasa de ceea ce simt ei,
Iar cand noi suntem cei judecati ne suparam?


De ce oare trebuie ca  noi sa stapanim totul
Iar cand avem parte de o nenorocire
Ne intrebam si ne gandim "Cu ce am gresit"?


Oare cand ne vom da seama
Ca totul este trecator si trebuie
Sa ne bucuram de tot cat putem?


...Trebuie sa nu pierdem  nici o secunda valoroasa 
Fara a iubi, a ajuta si fara a incerca
Sa facem din lumea aceasta un loc mai bun...

Impreuna

Si...impreuna putem reusi orice;
Tot ce trebuie sa faci e sa ma ti de mana
Si sa nu-mi dai drumul
Pana cand tot raul trece.


Vreau sa simt ca esti langa mine
Si ca esti gata sa trecem prin orice,
Ca ma vei sprijini mereu
Si ca vei fi acolo intotdeauna...


Eu voi face orice-mi ceri,
Fara sa astept lucruri in schimb,
Fara sa cer ceva 
Si te voi iubi neconditionat.


Sa nu-mi dai drumul la mana
Orice ar fi si oricat de rau ar fi,
Sa nu ma lasi niciodata sa cad ...