What love is?

   Chiar...ce e iubirea? O binecuvantare sau un blestem? sau ambele? Desi este un lucru frumos, care da un alt sens vietii, care te face face sa fi fericit este de asemenea si o mare durere, te face sa suferi, sa pierzi noptiile plangand. Am intrebat cateva pers ce inseamna de fapt dragostea/iubirea iar una dintre ele care era indragostita de un baiat mi-a spus: "Dragostea este cel mai frumos sentiment, care iti da fluturasi in stomac, care te face sa plutesti, sa simti ca zbori...este ceva incredibil!!!". Dupa cateva luni dupa ce s-a despartit de prietenul ei (care se pare ca a folosit-o) am intrebat-o din nou ce crede despre dragoste...ea mi-a raspuns: "Este un sentiment oribil care cand te astepti mai putin te injunghie pe la spate, te face sa suferi, sa plangi pana nu mai ai lacrimi...e o durere fara margini, e ca si cand te-ar fi aruncat cineva intr-o prapastie adanca lasandu-te acolo singura, pustie cand iti era lumea mai draga...".
   Am intrebat si o a 2-a persoana ce crede despre acest subiect (tot la momentul acela indragostita)...mi-a raspuns: "Dragostea este ceva care nu se poate exprima prin cuvinte ci doar prin sentimente, este sentimentul de a darui totul numai din dragoste fara retineri, fara a dori sa obti ceva in schimbul a ceea ce dai. Intradevar te face sa simti ca plutesti insa trebuie sa fi cu picioarele pe pamant caci nu se stie daca se va termina, curand sau nu...pentru ca nu merita sa suferi prea mult din cauza cuiva pe care l-ai iubit...asta este de fapt scopul iubirii, nu? sa iubesti cat poti, sa fii iubit, iar cand totul se termina sa fi resemnata caci ai dat tot ce ai putut, chiar daca nu ai primit in schimb cat ai daruit...asa este dragostea...Oricum...ea se simte, nu sunt doar vorbe goale ce se risipesc". Dupa cativa ani, acestia 2 s-au despartit din cauza unor vorbe ale unor oameni ce erau menite sa la faca rau, atunci am intrebat-o din nou ce crede despre dragoste. "Nu imi schimb parerea" a zis aceasta "Inca sustin ceea ce am zis prima oara...intradevar nu pot sa neg ca am suferit...e normal...dar nu atat cat sa-mi fac mie rau caci eu am dat cat am putut, am primit cat mi s-a dat si sunt multumita :)".

   Intotdeauna "Unul iubeste mai mult decat celalalt" este normal cred...iar acum o replica dintr-un film care mi-a placut mult "Mi-as ori sa nu fiu eu aceea" asa'i? Cred ca toata lumea gandeste asa...de fapt este greu caci de cele mai multe ori femeile iubesc mai mult decat barbatii...foarte rar cand este invers...dc? nu stiu...poate ca ei vor sa para mai duri si sa nu arate? sau poate pt ca chiar nu ne iubesc indeajuns? 

   Prietene si colege de 5 ani de zile si inca 3 care vor urma :X si ma bucur de asta...sincer...sunteti printre singurele cu care ma inteleg de prin clasa ;))...bine...cu exceptia lui Lore :x si catorva baietilor ...in rest...nu prea :)). Cred k se stie despre cn zic ca suntem si vom fi colege;)) de fapt e logic:))...despre Iulia, Paula si Lory...mai nou si Lore :X.
   Destinul este ceva ciudat...de fapt nimeni nu stie exact ce este...insa stiu ca datorita acestuia am ramas inca colege cu voi si ca mi-am mai facut si alti prieteni noi pe care, desi i-am mai vazut pe strada nu m-am gandit niciodata ca ne-am putea imprieteni...bine...e normal ca atunci cand vezi pe cnv pe strada nici sa nu il bagi in seama (doar sa te uiti la el/ea) iar apoi sa te mai si gandesti ca poate va veti mai intalni undeva, sau poate mai mult, sa va intelegei bine...insa s-a intamplat acest lucru si ma bucur;)). Nu voi uita a 2-a zi de scoala cand alergam pe scari si am calcat-o din greseala pe Lore si am intrebat-o "suntem in aceiasi clasa?" iar ea "nu stiu :)", eu: "in ce clasa esti? 9 C?" :)), ea:"da:))" asta a fost ciudat...si mereu cand imi aduc aminte incep sa rad:)). De Iulia, Lory si Paula imi amintesc de cand eram mici (in clasa a5-a), Lory era genul de fata cuminte, era mereu imbracata in roz si statea mereu in banca:)), Iulia genul de fata gata de actiune:)) iar Paula...genul de fata cuminte si credula. Acum am cunoscut-o pe Lore si va pot spune cva si despre ea: este genul de fata care nu ii e teama sa spuna ce gandeste.
   Ele sunt aproape de mine caci ne vdm in fiecare zi si ma ajuta si ma sprijina cum pot ele. Aceste lucruri inseamna mult cel putin pt mn. Tin la ele si le ajut cum pot si sper ca vor fi mereu alaturi acolo pt mine :x.

O lunga prietenie ;)

   "De cand suntem prietene? de 8 sau 9 ani? :))" mereu ne intebam aceste lucruri cand ne int una cu cealalta iar eu zic..."cred ca de 9 :))...chiar mai sti ce mititele eram cand ne-am, cunoscut?" Serios...iti mai amintesti? Era acum 9 ani cand ne-am intalnit prima oara...la locul unde mi-am int jumate din prietenii mei...la BAZIN...tocmai am fost avansata la performanta si am intrat in grupa cu tine (desi tu faceai de mai mult timp)...ce priviri mi-ai aruncat caci eu eram in centrul atentiei...sh cea mai buna pr a ta a devenit a mea:))...of ce urat ma priveai primele cateva luni pana cand am inceput sa ne intelegem ft bine, mai bine decat speram vreodata. Am devenit nedespartite, mai sti Bia? Cand mergeam la concursuri stateam in aceiasi camera si ne rostogoleam in pat:)) si...radeam de baieti :))...cred k a fost cea mai frumoasa perioada din viata noastra, cel putin din a mea a fost...mi-e dor...de toata distractia si de toata galagia, de colegii nostri si de...pur si simplu de TOT. Cred ca era viata perfecta...mai putin antrenamentele la care mergeam mai mult din obligatie:))...ce fete aveam toti inainte de antrenament :))...zici ca urma sa fim spanzurati :)). 
   Cine mi-a recomandat o scoala la cre sa merg sh unde am int-o pe cealalta cea mai buna pr a mea?;;)...poi simplu...TU:*...am stat in aceeasi banca timp de un semestru...dupa care m-am mutat cu Clau...dar...nu ai fost suparata pe mine nici nu mi-ai reprosat nimic...pur si simplu ai fost de acord (ciudat:-?)...am fost cele 3 prietene nedespartie (eu tu sh clau...adik A, B si C :)) ). Si ca de obicei tot ceea ce e frumos se termina dupa o perioada de timp...te-ai lasat de inot, mult mai tarziu si eu, tu ai intrat la alt liceu...iar eu...la altul...vorbim, ne int (noroc cu parintii nostri ca sunt pr buni) dar nu e la fel cum eram noi obisnuite...sa palavragim despre nimic o zi intreaga (la scoala si la bazin) si totusi sa nu ne ajunga timpul :)). 
   "Cearta? ce'i aia?"-ei bn am aflat si noi intr-o zi ce inseamna o cearta adevarata care poate ajunge sa puna punct unei lungi si frumoase prietenii...nu credeam ca ne vom impaca...nu credeam k voi avea puterea sa te iert pt ce ai zs...si totusi...te-am iertat pt ca am realizat ca ORGOLIUL  NU  ESTE  MAI  IMPORTANT  DECAT O  PRIETENIE  ADEVARATA!:X de fapt...orgoliul nu este decat o placere ca sa zic asa...placerea de a nu te pune pe tine insuti fata in fata cu propriile sentimente si de a recunoaste cva, de a recunoaste ca ai gresit sau in acest caz...de a recunoaste ca nu esti indiferenta anilor si lucrurilor prin care am trecut impreuna!
   Sti...cred k pana la urma...orice ar fi vom ramane prietene pe viata :X pt ca am demonstrat k "O  PRIETENIE  TRECE  PRIN  ORICE" :X:* si iti sunt recuoscatoare, si tie si celorlalti pr ai mei cre mi-au demonstrat ca imi sunt prieteni pt acest lucru:*...si nu voi uita niciodata ce mi-ai spus u candva "nu fi ocupata sa aduni pietre caci intr-o zi iti vei da seama ca ai pierdut niste diamante pentru nepasarea ta" 

Timpul trece, prietenia ramane

   Acesta ar fi unul dintre sloganurile mele preferate:D in primul rand pt ca asa e :x si in al 2-lea rand pentru ca imi aminteste de o pers speciala, una dintre cele mai bune prietene ale mele, Clauuu:X:X:X.
   Totul a inceput acum 6 ani...in clasa a5-a cand am intrat timida si speriata in noua sala de clasa cu fete necunoscute indreptate cu privirea spre mine...prima pers p cre am vazut-o a fost ea :X. La momentul ala nici ca ma gandeam la ce prietenie stransa vom avea...dar...zilele treceau si ne intelegeam din ce in ce mai bine pana cand am devenit de nedespartit...meregeam la scoala impreuna, apoi acasa tot impreuna...ne spuneam totul...sh ink ne spunem (in limita stocului disponibil) dar nu e la fel. Dupa 4 ani  dupa ce am fost cele mai "devotate prietene", am trecut vb aia "sh prin foc impreuna" s-a gasit ceva care sa ne desparta...
   "LICEU-cimitir al tineretii mele, cimitir cu lungi coridoare" (versuri de Bacovia...:-ss) mda...liceul ne-a despartit...ea vrand sau nu a intrat intr-un alt liceu...cu program de dimineatza iar eu cu program de dupamasa :-<...Vorbim, ne vedam dar...simt ca nu e acelasi lucru...ianinte vorbeam zilnic ore in sir numai despre siua precedenta...iar acum ne int de 2 ori pe sapt (cel mult) si in cateva ore trebuie sa pov despre o sap intreaga...hmmm...vi se pare ok? :-? . In fine...imi este de ajuns sa stiu ca dak am nevoie EA va fi acolo si va incerca sa ma ajute si sa ma faca sa zambesc chiar daca...e greu :-< :(.
   "Iti mai amintesti???" asa zicem mereu cand ne intalnim...si app de asta...iti mai amintesti cand ne-am certat din cauza unui baiat sh nu am mai vb 2 sapt una cu cealalta? :))...vaiii...ce copile naive eram...sau...iti mai amintesti cand ne lipeam "diamante" dinalea pe fata?:))...sau cand faceam poze, cand vorbeam despre baieti? pfoaiii ce vremuri...ce n'as da sa se intoarca si sa fie totul ca inainte...adik ROZZZZ :x:X:x:))) . Dar cum spuneam sh in titlu...timpul poate ca trece, mai repede sau mai lent...dar...sunt sigura k prietenia noastra va ramane:X si cine stie unde si ce ne aduce duce viitorul...:-?

Mai mult decat simple verisoare, mai mult decat surori

   Am fost impreuna de cand eram mici, am copilarit impreuna, ne jucam impreuna, imparteam totul...Desi cand eram mititele nu ne intelegeam chiar asa de bine, cu anii ne-am dat seama cat de importante suntem una pt cealalta. Mai ti minte cum ne bateam? sau mai bine zis cum te bateam? Desi erai cu 3 ani mai mare ca mine eu puneam punctul pe I. Mai sti cum ne jucam impreuna? Mai sti cum ne jucam in "piscina" noastra? Sau cand culegeam flori de pe dealul din spatele casei? Sigur...nu vom uitam niciodata aceste lucruri deoarece sunt mult prea valoroase...atunci eram mici copii fara griji care se distrau sh pe care nu ii interesau nimic. Acum insa suntem fete in toata regula dar asta nu ne retine sa stam impreuna si sa ne distram.

   "Despartirea doare" -mereu iti zic aceste cuvinte...pt ca nu vreau sa te pierd...nu vreau sa pleci...desi ai 18 ani si tu sti mai bine ce trebuie sa faci cu viata ta iar eu nu ar trebui sa ma bag in deciziile tale...dar clar este ca IMI  VEI  LIPSI! Mai ti minte cand plangeam aman2 in baie cand imi aminteai ca la anu vei pleca definitiv in Italia? Hmmm....oricum si daca vei placa si daca nu...tot surioara mea vei ramane sh orice distanta, oricat de mare nu ne va putea desparti...ca doar vorba aia, noi suntem "gemenele". Mai sti cand la nunta ne-a confundat toata lumea? sau pe strada cand au zis aia 2 "uite ce geme faine" :)). Mi s-a parut ciudat mereu cand zicea lumea ca semanam parca am fi gemene pt k parerea mea e k nu semanam deloc:))...dar sincera sa fiu imi place ft mult sa zica lumea ca semanam atat de bine pt ca mereu ti-am admirat frumusetea si naturaletea ta. Merau ai fost alaturi de mine, daca plangeam, plangeai alaturi de mine, daca radeam, radeam impreuna...cred k esti singra care stie cam cele mai multe chestii din viata mea...inafara de Puffy:X...saracutul...vezi? sh cand l-am pierdut ai fols alaturi de mine si m-ai consolat...am plans impreuna. Oricum orice s-ar intampla in viitor caci este asa imprevizibil, o sa ramai sor'mea...de fapt...o sa ramai mai mult decat o simpla sora de-amea...caci gandim la fel, actionam la fel...practic...suntem aproape una si aceiasi, 2 jumatati.

Un prieten bun si devotat

   Totul a inceput de cand eram mica, caci mereu mi-am dorit un prieten cu care sa pot sta in fiecare zi si cu care sa ma joc. Mi-am dorit un sufletel care sa fie al meu, de care sa am grija. Dorinta mi s-a implinit si mi-am cumparat un papagal, cel mai micut si amarat din cusca plina de fel si fel papagali. Ajunsa cu el acasa ma uitam la acesta ca la o minunatie. Incercam sa inteleg cum poate sa existe o asemenea fiinta perfecta! 

   Anii au trecut, el imbatranea dar nu s-a vazut asta nicodata, el era intotdeauna prietenos, curios, curajos si jucaus de parca anii nu isi lasau amprenta asupra lui. Cand ma apasa ceva pe suflet, stiind ca nu va spune la nimeni ii povesteam...chiar daca intelegea sau nu si chiar daca nu ma ajuta ma facea sa ma simt mai bine ca ma asculta cu atata atentie (asa mi se parea intotdeauna) l-am iubit enorm si sunt sigura ca si el pe mine. Ma durea cand plecam in concursuri de inot si ca nu il voi vedea insa mereu luam poze cu el la mine, ma uitam si il simteam aproape. Imi era unul dintre cei mai apropiati prieteni, chiar daca ma enerva si il certam sau ma suparam pe el il iertam in urmatoarea secunda. 

   "Mai devreme sau ma tarziu se va intampla totusi"-aceste cuvinte le auzeam deseori de la oameni...acestea incercau sa-mi arate ca va veni o zi negra in care imi voi pierde cel mai bun prieten. Nu le dadeam crezare...intotdeauna ziceam ca "ziua aceia sa intarzie cat mai mult" fara sa vad cat timp a trecut. Desi parca mereu era tanar, fara urme de batranete, acestea au aparut totusi intr-un moment foarte greu mie. Am inceput liceul bucuroasa fara sa stiu cat de grea poate fii viata de licean, nu datorita scolii ci datorita scolii vietii. Imi era foarte greu, mereu apareau probleme in viata mea, eu ma duceam si ii povesteam "prietenului" meu Puffy prin tot ceea ce treceam. Vrand, nevrand vremea de "mai devreme sau mai tarziu" veni, in data de 2 spre 3 ianuarie 2011 cand mi-am pierdut cel mai bun, devotat si confident prieten. Cu o zi inainte se simtea foarte rau, durandu-l un piciorus. M-am trezit a 2-a zi de dimineata foarte speriata, simtind ca s-a int ceva...m-am indreptat spre cusca lui dar aceasta...era goala. L-am vazut pe tatal meu inlacrimat si am stiut ce s-a intamplat...m-am dus si l-am imbratisat si m-a bufnit plansul. Deci ziua neagra sosi, si odata cu ea, lacrimi, durere si suspine. Il am in gradina mea din fata blocului unde ma uit si imi amintesc de toate lucrurile pe care le-am trait impreuna desi nu le voi uita oricum...


  Vorbe spuse in soapte, suflete ce suspina, o zi si o noapte dureroasa, crezi k cerul va disparea si incetezi sa speri...si plangi ca si consolare pt pierderea unui suflet drag