Suferinta...trecutului

   -Nu pot sa cred cat sufar dupa el! Este un nenorocit! 
   -Offf...ce-ar fi sa-mi povestesti tot ce s-a intamplat?
   -Ti-am mai povestit din cand in cand...esti prietena mea cea mai buna! dar acum...sa-ti povestesc totul cap-coada.
   -In regula...dar nu mai plange scumpo, ca nu merita.
   -O sa incerc. Totul a inceput acum un an...eu am intrat in clasa a 10-a iar el...abia intra in a 9-a, era boboc. Nu am simtit nici un fel de atractie catre el la inceput, mai ales ca el era iubitul unei colege si prietene de'a mea. Cu timpul cei 2 se distantau...s-au racit unul de celalalt...ea nu mai comunica cu el ca inainte...flacara dintre ei s-a stins. Eu ma imprietenisem cu el si am observat ca imi face ochi dulci. Trebuie sa recunosc ca la un moment dat si eu am inceput sa simt ceva pentru el dar nu eram sigura ce fel de sentiment era...de prietenie sau iubire...eram confuza. El ma suna si vorbeam ore in sir iar la un moment dat, mi-a spus ca simte ceva special pentru mine...eu banuiam ca va spune asta mai devreme sau mai tarziu dar...nu atat de curand! el inca era iubitul prietenei mele! A 2-a zi la scoala am intrat in clasa...ea se uita ciudat la mine...am intrebat-o ce e si ea mi-a rapsuns: "Stiu totul...el mi-a spus ca te place pe tine". Era sa cad din picioare cand am auzit asta...
   -Cei doi mai erau impreuna?
   -Da...si au mai fost cateva zile dupa ce i-a spus ca ma place. Dupa ce s-au despartit intre noi nu se schimbase nimic...eram inca prieteni si vorbeam non-stop la telefon. Imi marturisea ca ma iubeste, ca ar face orice ca sa fie cu mine. Nu stiam ce sa fac si ce sa zic...Iar intr-o zi am iesit cu el la plimbare. Am stat asa mult si am vorbit ca se inserase iar noi nu am observat. In seara aceia el m-a sarutat...nu m-am impotrivit deloc...ba chiar am simtit ceva fluturasi in stomac...ceva ce nu mai simteam de mult...
   -Si totusi...ai acceptat sa fii iubita altuia....
   -Da...eram foarte confuza...iar un coleg de-al meu de clasa mi-a zis ca vrea sa fiu iubita lui. Am acceptat deoarece ma simteam oarecum atrasa de el. Cand EL a aflat ca sunt cu altul, i-a adus flori si a implorat-o pe prietena mea sa fie inapoi iubita lui. Eu am fost socata de ceea ce vad...parca zicea ca nu mai simte nimic pentru ea si ca e indragostit de mine. In acea dupa-amiaza m-a sunat si mi-a spus ca a fost indurerat cand a vazut ca eu l-am ales pe altul in locul lui. Mi-a spus ca nu a mai suferit asa niciodata din cauza unei fete. Oricum relatia mea cu colegul de clasa nu a durat mult timp...iar EL m-a primit cu bratele deschise in "universul lui". M-a asteptat atat de mult si a indurat  atatea asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa accept sa fiu iubita lui. Eram convinsa ca ma iubeste cu adevarat dupa cate a facut pentru mine! si au de asta aveam nevoie...sa fiu iubita, nu tradata ca in alte dati, sa nu mai sufar, sa vad partea fericita a vietii. A fost foarte fericit cand am acceptat sa fiu iubita lui; in primele saptamani totul a fost asa de frumos, eram indragostita pana peste cap de el desi nu credeam ca as putea fi. Dupaia insa...totul s-a schimbat...nu mai era ca inainte...era mai mereu plecat, nu mai vorbeam asa de des la telefon, ne-am racit unul de celalalt, desi eu inca il iubeam.
   -Baietii astia...sunt atat de ciudati...dupa cat a sperat si s-a tinut dupa tine ca sa fiti impreuna...acum se comporta asa?!
   -Stiu! si eu m-am mirat foarte tare. Dar stai sa vezi! Intr-o zi ma suna...era trist...l-am intrebat ce are, mi-a spus: "Nu stiu cum sa-ti spun..."; cand am auzit asta am stiut la ce sa ma astept. Mi-a spus ca nu mai simte ceea ce simtea pentru mine si ca ar fi bine sa ramanem doar prieteni. In gandul meu ziceam "Cum naiba sa ramanem prieteni? Mi-ai frant inima!!!" dar...i-am zis un simplu "Ok". 
   -Offf...gandeste ca macar ai prieteni care-ti sunt aproape.
   -Stiu asta si sunt recunoscatoare, dar ma doare faptul ca s-a terminat asa. Eu nu vroiam sa mai sufar din dragoste. Mereu patesc acelasi lucru, cand ma indragostesc si eu, cineva imi calca inima in picioare.
   -Hai sa iesim la o plimbare, ce zici?
   -In regula...
   Cele doua fete au iesit la o plimbare si s-au intalnit cu EL. Ea a inceput sa planga cand l-a vazut, el si-a vazut de drumul lui.
   -Nu mai plange. Mai sunt multi baieti pe lumea asta!
   -Da...multi care sa ma faca sa mai sufar! Vreau sa mor!
   -Nu spune asta...
   Prietena ei o ia in brate si incearca cum poate ea mai bine sa o consoleze. Un baiat se apropie de ele:
   -Ce-ai patit? De ce plangi?
   -Nu conteaza...(spuse ea fara sa se uite la el)
   -Cum pot acesti doi ochisori frumosi sa planga?
   Ea se intoarce catre el sa vada cine e...Era un baiat atat de dragut! a ramas nemiscata, fara sa stie ce sa spuna.
   -Haideti la un suc, fac cinste.
   -Eu nu pot...am niste treaba acasa...duceti-va doar voi doi. E ok?
   -Da...
   -Am plecat. Distractie placuta!
   
   -Te cunosc de undeva?
   -Este foarte probabil...mergem la aceiasi scoala, numai ca eu sunt cu un an mai mare.
   -Ce ziceai de suc?
   -Daca vrei sa vi cu mine sa bem un suc si sa-mi spui de ce niste ochisori asa de frumosi varsa lacrimi.
   -E o poveste care din acest moment apartine trecutului...
  
  Iar cei 2 nu s-au oprit la o singura intalnire...au mai avut multe altele, iar fata cea trista, cu nenoroc in dragoste, acum zambea si s-a dovedit a fi o fata foarte norocoasa deoarece si-a intalnit dragostea vietii ei.