Intr-un aeroport astepta o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Ca sa treaca mai repede timpul, si-a cumparat un pachet de biscuiti si o carte. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajul langa ea si a inceput sa citeasca. La un moment dat s-a intors pentru a lua un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca, la mica distanta, era asezat un domn care citea un ziar si care, fara sa ceara permisiunea, a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze domnului ca are un comportament nepotrivit. Dar, pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unu, facand-o pe tanara se se simta nemultumita si agasata. Cand a luat din pachet penultimul biscuit ea s-a intrebat plina de resentimente: "Oare indrazneste sa-l ia si pe ultimul?". Barbatul a luat intradevar si ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit, cu un zambet cald, o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al saliide asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si, spre mirarea si surprinderea ei, a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine. A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul si pe care ea il condamnase pentru lipsa lui de bun simt. El a impartit plin de bunatate chiar si ultimul biscuit pe care il avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.
   Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? De cate ori i-am blamat pe ceilalti pentru greselile pe care noi le-am facut, fara ca macar sa fim constienti de ele? Ar fi mai bine ca inainte de a ne grabi sa-i judecam pe altii, sa privim cu atentie in jur si, mai ales, in sufletul nostru!


Aceasta povestioara am citit-o din revista scolii "Gazeta de Antipa" si m-a pus pe ganduri...sper ca si pe voi sa va puna pe ganduri :)

O persoana...

O persoana care pare puternica,

Dar de fapt abea isi stapaneste lacrimile,  

O persoana care poate parea dura,

Dar care este incredibil de sensibila,

O peroana care mereu este zambitoare,

Dar care de fapt sufera in adancul ei.

O persoana care se ascunde si,

Atunci cand nu o vede nimeni plange,

O persoana care spune unele lucruri cateodata dure,

Dar totusi regreta nespus acest lucru,

O persoana care se ascunde sub un zambet,

Si in sufletul ei este o furtuna incontrolabila,

 

O persoana care cand este fericita,

Toul este insorit in sufletul si in jurul ei,

O persoana care iubeste in felul ei,

Chiar daca nu arata mereu,

O persoana care tanjeste dupa putina afectiune,

Din partea tuturor celor dragi.

O persoana sincera, dar totusi mincinoasa,

O persoana care nu regreta nimic 

Si totusi, ar da timpul inapoi daca ar putea,

O persoana cuminte, dar totusi rebela,

O persoana care este ea insusi, care sunt chiar eu.

Stau si ma intreb
Durerea si suferinta se va termina?                                    
Sau deabia a inceput?
Stau ore in sir si ma gandesc la lumea asta,
Ca ar fi mai bine sa lasam totul in urma,
Sa incepem o noua viata,
Sa nu ne mai pese de nimeni si de nimic,
Iar suferinta sa se sfarseasca.                                                    

Stau si privesc afara cum ploua,
Cum picurii ating pamantul si il uda,
Cum animalele se ascund de ea,

Probabil asa ne ascundem si noi                                                    
Cand ne lovim de probleme,
Cand nu mai avem cale de intoarcere,
Atunci ma intreb "cine o fi de vina?"

Ma gandesc ca poate asa este viata facuta,
Sa ai parte si de probleme,
Dar...mi-am dat seama ca noi le cream,
Ca noi suntem de vina,
Ca trebuia sa lasam totul asa cum este, neatins,
Ca nu trebuia sa exploatam fiecare lucru din jur.

Cine suntem si ce vrem cu adevarat?

Fiecare om este trimis pe pământ pentru un anumit motiv şi scop.

    Lumea este falsă, purtând mai multe maşti şi încercând să fie altcineva pentru a fi pe plac celorlalţi însă în acest fel se încurcă pe ei înşişi uitând de cine sunt ei cu adevarat şi de ceea ce îşi doresc. În unele momente în care încep să se piarda şi să nu se mai cunoască se întreabă „ Cine sunt?” şi încearcă să găsească răspunsuri care se găsesc greu trăind mereu alte „personaje”. Oamenii sunt ca nişte actori care mereu interpretează alte roluri, mereu încearcă să pară perfecţi în faţa altora, încearcă să-şi ascundă defectele care nu fac altceva decât să îi deosebească de alţii, să demnonstreze că sunt unici.  

    Când eşti faţă în faţă cu tine însuţi, sincer, neavând nici o masca, nevrând să te minţi singur, atunci poţi spune cu adevarat cine eşti, atunci îţi poţi pune fel şi fel de întrebări la care să-ţi răspunzi sincer.

    După părerea mea fiecare om ar trebui să fie cine este cu adevărat şi nu cine şi-ar dori pentru a nu fi nevoiţi să ajungă să se întrebe „Cine sunt şi ce vreau eu de fapt?”; să incerce să fie naturali, să nu-şi estompeze defectele şi să încerce să preţuiască orice clipă şi orice lucru neânsemnat pe care îl au căci acela poate dispărea şi numai dupa aceea îşi vor da seama ce a însemnat  de fapt acel lucru pentru ei.

What love is?

   Chiar...ce e iubirea? O binecuvantare sau un blestem? sau ambele? Desi este un lucru frumos, care da un alt sens vietii, care te face face sa fi fericit este de asemenea si o mare durere, te face sa suferi, sa pierzi noptiile plangand. Am intrebat cateva pers ce inseamna de fapt dragostea/iubirea iar una dintre ele care era indragostita de un baiat mi-a spus: "Dragostea este cel mai frumos sentiment, care iti da fluturasi in stomac, care te face sa plutesti, sa simti ca zbori...este ceva incredibil!!!". Dupa cateva luni dupa ce s-a despartit de prietenul ei (care se pare ca a folosit-o) am intrebat-o din nou ce crede despre dragoste...ea mi-a raspuns: "Este un sentiment oribil care cand te astepti mai putin te injunghie pe la spate, te face sa suferi, sa plangi pana nu mai ai lacrimi...e o durere fara margini, e ca si cand te-ar fi aruncat cineva intr-o prapastie adanca lasandu-te acolo singura, pustie cand iti era lumea mai draga...".
   Am intrebat si o a 2-a persoana ce crede despre acest subiect (tot la momentul acela indragostita)...mi-a raspuns: "Dragostea este ceva care nu se poate exprima prin cuvinte ci doar prin sentimente, este sentimentul de a darui totul numai din dragoste fara retineri, fara a dori sa obti ceva in schimbul a ceea ce dai. Intradevar te face sa simti ca plutesti insa trebuie sa fi cu picioarele pe pamant caci nu se stie daca se va termina, curand sau nu...pentru ca nu merita sa suferi prea mult din cauza cuiva pe care l-ai iubit...asta este de fapt scopul iubirii, nu? sa iubesti cat poti, sa fii iubit, iar cand totul se termina sa fi resemnata caci ai dat tot ce ai putut, chiar daca nu ai primit in schimb cat ai daruit...asa este dragostea...Oricum...ea se simte, nu sunt doar vorbe goale ce se risipesc". Dupa cativa ani, acestia 2 s-au despartit din cauza unor vorbe ale unor oameni ce erau menite sa la faca rau, atunci am intrebat-o din nou ce crede despre dragoste. "Nu imi schimb parerea" a zis aceasta "Inca sustin ceea ce am zis prima oara...intradevar nu pot sa neg ca am suferit...e normal...dar nu atat cat sa-mi fac mie rau caci eu am dat cat am putut, am primit cat mi s-a dat si sunt multumita :)".

   Intotdeauna "Unul iubeste mai mult decat celalalt" este normal cred...iar acum o replica dintr-un film care mi-a placut mult "Mi-as ori sa nu fiu eu aceea" asa'i? Cred ca toata lumea gandeste asa...de fapt este greu caci de cele mai multe ori femeile iubesc mai mult decat barbatii...foarte rar cand este invers...dc? nu stiu...poate ca ei vor sa para mai duri si sa nu arate? sau poate pt ca chiar nu ne iubesc indeajuns? 

   Prietene si colege de 5 ani de zile si inca 3 care vor urma :X si ma bucur de asta...sincer...sunteti printre singurele cu care ma inteleg de prin clasa ;))...bine...cu exceptia lui Lore :x si catorva baietilor ...in rest...nu prea :)). Cred k se stie despre cn zic ca suntem si vom fi colege;)) de fapt e logic:))...despre Iulia, Paula si Lory...mai nou si Lore :X.
   Destinul este ceva ciudat...de fapt nimeni nu stie exact ce este...insa stiu ca datorita acestuia am ramas inca colege cu voi si ca mi-am mai facut si alti prieteni noi pe care, desi i-am mai vazut pe strada nu m-am gandit niciodata ca ne-am putea imprieteni...bine...e normal ca atunci cand vezi pe cnv pe strada nici sa nu il bagi in seama (doar sa te uiti la el/ea) iar apoi sa te mai si gandesti ca poate va veti mai intalni undeva, sau poate mai mult, sa va intelegei bine...insa s-a intamplat acest lucru si ma bucur;)). Nu voi uita a 2-a zi de scoala cand alergam pe scari si am calcat-o din greseala pe Lore si am intrebat-o "suntem in aceiasi clasa?" iar ea "nu stiu :)", eu: "in ce clasa esti? 9 C?" :)), ea:"da:))" asta a fost ciudat...si mereu cand imi aduc aminte incep sa rad:)). De Iulia, Lory si Paula imi amintesc de cand eram mici (in clasa a5-a), Lory era genul de fata cuminte, era mereu imbracata in roz si statea mereu in banca:)), Iulia genul de fata gata de actiune:)) iar Paula...genul de fata cuminte si credula. Acum am cunoscut-o pe Lore si va pot spune cva si despre ea: este genul de fata care nu ii e teama sa spuna ce gandeste.
   Ele sunt aproape de mine caci ne vdm in fiecare zi si ma ajuta si ma sprijina cum pot ele. Aceste lucruri inseamna mult cel putin pt mn. Tin la ele si le ajut cum pot si sper ca vor fi mereu alaturi acolo pt mine :x.

O lunga prietenie ;)

   "De cand suntem prietene? de 8 sau 9 ani? :))" mereu ne intebam aceste lucruri cand ne int una cu cealalta iar eu zic..."cred ca de 9 :))...chiar mai sti ce mititele eram cand ne-am, cunoscut?" Serios...iti mai amintesti? Era acum 9 ani cand ne-am intalnit prima oara...la locul unde mi-am int jumate din prietenii mei...la BAZIN...tocmai am fost avansata la performanta si am intrat in grupa cu tine (desi tu faceai de mai mult timp)...ce priviri mi-ai aruncat caci eu eram in centrul atentiei...sh cea mai buna pr a ta a devenit a mea:))...of ce urat ma priveai primele cateva luni pana cand am inceput sa ne intelegem ft bine, mai bine decat speram vreodata. Am devenit nedespartite, mai sti Bia? Cand mergeam la concursuri stateam in aceiasi camera si ne rostogoleam in pat:)) si...radeam de baieti :))...cred k a fost cea mai frumoasa perioada din viata noastra, cel putin din a mea a fost...mi-e dor...de toata distractia si de toata galagia, de colegii nostri si de...pur si simplu de TOT. Cred ca era viata perfecta...mai putin antrenamentele la care mergeam mai mult din obligatie:))...ce fete aveam toti inainte de antrenament :))...zici ca urma sa fim spanzurati :)). 
   Cine mi-a recomandat o scoala la cre sa merg sh unde am int-o pe cealalta cea mai buna pr a mea?;;)...poi simplu...TU:*...am stat in aceeasi banca timp de un semestru...dupa care m-am mutat cu Clau...dar...nu ai fost suparata pe mine nici nu mi-ai reprosat nimic...pur si simplu ai fost de acord (ciudat:-?)...am fost cele 3 prietene nedespartie (eu tu sh clau...adik A, B si C :)) ). Si ca de obicei tot ceea ce e frumos se termina dupa o perioada de timp...te-ai lasat de inot, mult mai tarziu si eu, tu ai intrat la alt liceu...iar eu...la altul...vorbim, ne int (noroc cu parintii nostri ca sunt pr buni) dar nu e la fel cum eram noi obisnuite...sa palavragim despre nimic o zi intreaga (la scoala si la bazin) si totusi sa nu ne ajunga timpul :)). 
   "Cearta? ce'i aia?"-ei bn am aflat si noi intr-o zi ce inseamna o cearta adevarata care poate ajunge sa puna punct unei lungi si frumoase prietenii...nu credeam ca ne vom impaca...nu credeam k voi avea puterea sa te iert pt ce ai zs...si totusi...te-am iertat pt ca am realizat ca ORGOLIUL  NU  ESTE  MAI  IMPORTANT  DECAT O  PRIETENIE  ADEVARATA!:X de fapt...orgoliul nu este decat o placere ca sa zic asa...placerea de a nu te pune pe tine insuti fata in fata cu propriile sentimente si de a recunoaste cva, de a recunoaste ca ai gresit sau in acest caz...de a recunoaste ca nu esti indiferenta anilor si lucrurilor prin care am trecut impreuna!
   Sti...cred k pana la urma...orice ar fi vom ramane prietene pe viata :X pt ca am demonstrat k "O  PRIETENIE  TRECE  PRIN  ORICE" :X:* si iti sunt recuoscatoare, si tie si celorlalti pr ai mei cre mi-au demonstrat ca imi sunt prieteni pt acest lucru:*...si nu voi uita niciodata ce mi-ai spus u candva "nu fi ocupata sa aduni pietre caci intr-o zi iti vei da seama ca ai pierdut niste diamante pentru nepasarea ta"