Podul parasit

   De mult, un baiat era indragostit nebuneste de o fata...ar fi facut orice pentru ca ea sa vada macar o secunda cata dragoste ii poarta insa inzadar. Desi era o fata buna, era "oarba", nu vedea cat de mult o iubeste acest baiat care aproape ca si-ar fi dat si viata pentru ea. In schimb, es isi cauta "marea dragoste", cum o cauta si celelalte fete, si nu o putea gasi...deseori plangea si se intreba de ce nu putea intalni pe cineva care sa o iubesca cu adevarat, fara sa observe ca de fapt acea persoana era langa ea mereu. Desi tinea mult la el si acest sentiment era egal cu iubirea, ea credea ca este pur si simplu sentimentul de prietenie caci cei 2 erau prieteni buni...se cunosteau de cand erau mici si se intalneau in fiecare zi pe un pod unde incepeau sa se joace. Anii au trecut iar el a plecat intr-un alt oras pentru a nu mai suferi ( o avea aproape de el si nu ii putea spune ce simte, asta il ranea ), podul ramase parasit deoarece nimeni nu stia sau nu-i pasa de el...numai ei il stiau...
   Dupa 20 de ani EL a primit o scrisoare de la EA. Cand a vazut, inima a inceput sa-i bata puternic ca si cand ar fi fost inca un adolescent. Cu emotii a deschis scrisoarea inchipuindu-si 1000 de lucruri care ar putea fi scrise in ea "Oare si-a dat in sfarsit seama de dragostea pe care i-o port?"...si multe alte intrebari si le punea in gand. Cand a deschis scrisoarea, parca 1000 de pumnaluri l-au lovit in inima..."Vrem sa te invitam la nunta noastra" acesta a fost primul rand pe care l-a citit dupa care scrisoarea pur si simplu i-a cazut din mana...Nu s-a mai aplecat sa o ridice ci si-a luat geaca pe el (afara era iarna) si a fugit intr-un suflet la podul cu amintiri.
   Locul, peisajul...era mai frumos ca niciodata, insa tristetea din sufletul lui nu s-a lasat impresionata de imaginea acestui loc...amintirile i-au napadit gandul...toate momentele frumoase pe care le-au trait impreuna...toata rabdrarea lui in speranta ca intr-o buna zi vor fi impreuna a fost in zadar...atunci o lacrima i s-a rostogolit pe fata.
   - Buna :)...Ce faci aici? intreaba o voce calda
   Vocea a recunoscut-o instantaneu...era...EA! Nu ii venea sa creada si si-a intors usor capu spre ea. Nu se inselase...chiar era EA!! era mai frumoasa ca oricand...insa pe fata ei se citea o nota de tristete...el s-a ridicat in picioare si s-a indreptat spre ea, fiindu-i frica sa nu fie un miraj ceea ce vede.
   -Chiar tu esti??
   -Da...sunt eu...nu ma recunosti?
   -Pai...nu ne-am mai vazut de mult timp...esti mai frumoasa ca niciodata!
   -Eu...nici nu stiu ce sa mai spun...sunt socata sa te intalnesc aici dupa atatia ani! Unde ai fost? de ce ai plecat? Ai idee cat de mult mi-ai lipsit?
   -Ti-am lipsit? De ce am plecat? Am plecat pt ca nu suportam sa te am atat de aproape si...
   -De ce? Eram prieteni...nu ma suportai? Nu inteleg...
   -Eu te iubeam! La nebunie, de cand eram mici! dar tu...tu nu observai asta si ma durea sa te am atat de aproape...
   -Iarta-ma...am fost o oarba...nu mi-am dat seama cat de mult ma iubesti...nici ca eu te iubesc nu mi-am dat seama...
   -Tu, tu...ma iubeai?
   -Da, dar am crezut ca asta inseamna sentimentul de prietenie. Am fost o proasta! Dupa ce ai plecat am realizat cat de mult te iubesc...veneam in fiecare zi aici in speranta ca vei aparea. Am vrut chiar sa ma sinucid! Sa sar de pe acest pod dar...mi-am dat seama ca nici asa nu te voi aduce inapoi...ca nu te voi vedea daca fac acest lucru.
  -Atunci de ce te casatoresti cu altu?
  -Pentru ca...eu credeam ca nu te vei mai intoarce niciodata...
  -Eu te-am asteptat in toti acesti ani!

  -Si iata ca ne-am intalnit...acum...
  Fata a inceput sa planga iar el a luat-o in brate, i-a sters lacrima si a sarutat-o. Incepuse sa ninga. Dar cei 2 nu au realizat asta pana dupa ceva timp...
   -Ninge! mai sti?
   -Da! prima oara cand am venit aici cu tine ningea.
   -Este un semn! 
   -Un semn?
   -Da! Asta inseamna ca suntem sortiti unul celuilalt...
   -Dar...nunta ta?
   -Sa-ti spun ceva...eu si cu el ne casatorim deoarece amandoi avem cam aceiasi poveste si ne-am gasit ca refugiu unul pe celalalt. Sunt sigura ca imediat ce-am sa-i povestesc ma va intelege si ma va sustine! 
   -Sa mai stam putin...este un loc atat de frumos...cu atatea amintiri...

 Acestea fiind spuse...va imaginati ca nunta s-a anulat iar cei 2...probabil ca s-au casatorit si au trait fericiti.

Oare???

De ce oare nu pretuim ceea ce avem
Si dupa ce il pierdem...ne dam seama
De importanta lui?


Oare de ce ii judecam pe altii
Si nu ne pasa de ceea ce simt ei,
Iar cand noi suntem cei judecati ne suparam?


De ce oare trebuie ca  noi sa stapanim totul
Iar cand avem parte de o nenorocire
Ne intrebam si ne gandim "Cu ce am gresit"?


Oare cand ne vom da seama
Ca totul este trecator si trebuie
Sa ne bucuram de tot cat putem?


...Trebuie sa nu pierdem  nici o secunda valoroasa 
Fara a iubi, a ajuta si fara a incerca
Sa facem din lumea aceasta un loc mai bun...

Impreuna

Si...impreuna putem reusi orice;
Tot ce trebuie sa faci e sa ma ti de mana
Si sa nu-mi dai drumul
Pana cand tot raul trece.


Vreau sa simt ca esti langa mine
Si ca esti gata sa trecem prin orice,
Ca ma vei sprijini mereu
Si ca vei fi acolo intotdeauna...


Eu voi face orice-mi ceri,
Fara sa astept lucruri in schimb,
Fara sa cer ceva 
Si te voi iubi neconditionat.


Sa nu-mi dai drumul la mana
Orice ar fi si oricat de rau ar fi,
Sa nu ma lasi niciodata sa cad ...

Prima

Prima rasuflare, prima oara cand am deschis ochii,
Prima oara cand am vazut lumina orbitoare,
Prima oara in care am plans; 

Prima zi din viata mea, prima!


Prima oara cand cineva m-a luat in brate,
Si mi-a soptit cuvinte pline de dragoste la ureche;
Prima zi cu soare din acea luna,
Prima oara in care am inceput sa traiesc.


Acea "prima zi" este de neuitat
Ai totusi de neamintit...
Dar...ai mei si-o amintesc perfect, ca si cum ar fi fost ieri...
Emotiile prin care au trecut, stresul...totul...
Totul apartine acelei zile in care eu m-am nascut
Si le-am implinit un vis al parintilor mei.

O mie

O mie de vise care vrei la se aduci la realitate,
O mie de sanse pe care le ratezi asteptand altele,
O mie de ganduri care iti dau tarcoale,
O mie de soapte pe care le ignori,
O mie de lacrimi varsate inzadar, 
O mie de bucurii care le lasi sa treaca pe langa,
O mie de intrebari fara raspuns,
O mie de oameni care pretind ca te inteleg,
O mie de regrete care te doboara,
O mie de sperante spulberate,
O mie de nopti pierdute degeaba,
O mie de cosmaruri care nu te lasa sa speri,
O mie de suflete care asteapta sa fie intelese,
O mie de dureri ce nu se sfarsesc,
O mie de daruri care nu se cumpara,
O mie de replici pentru o mie de probleme,
O mie de dorinte fara impliniri,
O mie de raniti in urma dragostei,
O mie de meleaguri nestrabatute,
O mie de piedici la tot pasul,
O mie de critici care dor,
O mie de judecati ce nu se mai termina,
O mie de maini intinse care cauta ajutor,
O mie de ochi ce varsa lacrimi amare,
O mie de rasete care alunga tot ce este rau,
O mie de locuri cu amintiri bune si rele,
O mie de asteptari zadarnice,
O mie de neajutorati abandonati, 
O mie de versuri de exprimat ce simti,
O mie de lucruri de spus...

   Intr-un aeroport astepta o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Ca sa treaca mai repede timpul, si-a cumparat un pachet de biscuiti si o carte. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajul langa ea si a inceput sa citeasca. La un moment dat s-a intors pentru a lua un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca, la mica distanta, era asezat un domn care citea un ziar si care, fara sa ceara permisiunea, a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze domnului ca are un comportament nepotrivit. Dar, pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unu, facand-o pe tanara se se simta nemultumita si agasata. Cand a luat din pachet penultimul biscuit ea s-a intrebat plina de resentimente: "Oare indrazneste sa-l ia si pe ultimul?". Barbatul a luat intradevar si ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit, cu un zambet cald, o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al saliide asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si, spre mirarea si surprinderea ei, a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine. A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul si pe care ea il condamnase pentru lipsa lui de bun simt. El a impartit plin de bunatate chiar si ultimul biscuit pe care il avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.
   Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? De cate ori i-am blamat pe ceilalti pentru greselile pe care noi le-am facut, fara ca macar sa fim constienti de ele? Ar fi mai bine ca inainte de a ne grabi sa-i judecam pe altii, sa privim cu atentie in jur si, mai ales, in sufletul nostru!


Aceasta povestioara am citit-o din revista scolii "Gazeta de Antipa" si m-a pus pe ganduri...sper ca si pe voi sa va puna pe ganduri :)

O persoana...

O persoana care pare puternica,

Dar de fapt abea isi stapaneste lacrimile,  

O persoana care poate parea dura,

Dar care este incredibil de sensibila,

O peroana care mereu este zambitoare,

Dar care de fapt sufera in adancul ei.

O persoana care se ascunde si,

Atunci cand nu o vede nimeni plange,

O persoana care spune unele lucruri cateodata dure,

Dar totusi regreta nespus acest lucru,

O persoana care se ascunde sub un zambet,

Si in sufletul ei este o furtuna incontrolabila,

 

O persoana care cand este fericita,

Toul este insorit in sufletul si in jurul ei,

O persoana care iubeste in felul ei,

Chiar daca nu arata mereu,

O persoana care tanjeste dupa putina afectiune,

Din partea tuturor celor dragi.

O persoana sincera, dar totusi mincinoasa,

O persoana care nu regreta nimic 

Si totusi, ar da timpul inapoi daca ar putea,

O persoana cuminte, dar totusi rebela,

O persoana care este ea insusi, care sunt chiar eu.